cadoul lui mos craciun

Aveam patru anisori cand Mos Craciun mi-a adus in dar primele patine. Imi amintesc si azi, cum am gasit sub brad cutia mare, frumos impachetata si cu funda rosie. Tremuram de emotie si nerabdare sa vad ce mi-a adus Mosul. Cand am gasit patinele din piele alba nu-mi mai incapeam in piele de bucurie. Nu imi venea sa cred ca Mos Craciun mi-a adus exact ce ii desenasem in scrisoare, patinele la care visam. Mi le doream foarte mult pentru ca incepusem sa prind drag de patinoar.

Aproape de casa era un teren de minifotbal care era transformat in fiecare iarna in patinoar. Acolo, eram eu de dimineata pana seara. Ai mei faceau cu randul sa stea cu mine si abia reuseau sa ma dezlipeasca de gardul patinoarului. Desi eram rosie in obraji si inghetata de frig, eu nu vroiam decat sa-i vad pe ceilalti cum patineaza si sa pun si eu piciorul pe gheata.

Dupa ce Mos Craciun mi-a adus in dar patinele, a inceput si adevarata distractie pentru mine si teama pentru ai mei. Desi am fost un copil mai retras si fricos, cand a venit vorba de patine am uitat de toate. Imi placea tare mult ideea ca poti sa aluneci pe gheata, sa plutesti, asa ca nu puneam la suflet trantele, ce-i drept multe, pe care le luam. Nu conta ca ma loveam, ca ma durea, eu ma ambitionam sa invat sa patinez.

Imi amintesc si cat de frica le era alor mei ca nu cumva sa cad. Vroiau sa ma tina de mana, sa ma ajute, dar eu nu si nu, doar eram fata mare. Incet, dar sigur, am inceput sa patinez si chiar am prins drag de acest sport. Asa ca, nu e iarna sa nu merg la patinoar. Ma relaxeaza, ma bine dispune si in plus fac si miscare.