revelionul

A fost si a trecut. Eu, insa raman la aceeasi parere ca Revelionul e o intreaga nebunie pentru o singura secunda.

Pentru mine nu e un motiv de bucurie, ci mai degraba unul de intristare. Ma gandesc cu nostalgie ca au mai trecut 365 de zile din viata, ca am imbatranit. Nu a contat niciodata acest moment, asa ca niciodata nu mi-am facut planuri pentru noaptea dintre ani. De ani buni petrec revelioanele acasa, in trening, alaturi de cei dragi.

Anul acesta, cu doar cateva ore inainte de a intra in 2011, la insistentele lui Marian, am mers acasa la niste prieteni. Asa ca, imbracata cat mai comod, dar nu chiar in trening, am trecut in Noul An alaturi de alte trei cupluri si copilasii lor superbi. Pana la cumpana dintre ani, m-am jucat cu cele trei printese ale prietenilor, am fost bona de serviciu.
Dupa ce copiii s-au culcat, noi cei mari am mancat, am dansat putin, am ciocnit un pahar de sampanie si am jucat mima pana pe la opt dimineata. A fost interesant, distractiv si linistit. Cam asa a trecut pentru mine Revelionul.

Voi cum ati petrecut? Si mai ales ce v-ati propus pentru 2011?

Cu drag,
Ioana